VECÍE s. f. Eternitate, veșnicie. ◊ Loc. adj. și adv. Pe vecie = veșnic, etern. – Veac + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
vecíe s. f., art. vecía, g.-d. vecíi, art. vecíei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VECÍE s. v. eternitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vecíe s. f., art. vecía, g.-d. vecíi, art. vecíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VECÍE ~i f. 1) Durată având un început, dar neavând sfârșit; veșnicie; eternitate. ◊ Pe ~ pe veci; pentru totdeauna. 2) Perioadă de timp foarte lungă. [G.-D. veciei] /veac + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink