VÉCSEL, vecsele, s. n. (Germanism înv.) Poliță. – Din germ. Wechsel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VÉCSEL s.n. (Rar) Poliță. [< germ. Wechsel].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
vécsel (înv.) s. n., pl. vécsele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VÉCSEL s. v. cambie, poliță, trată.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vécsel (-le), s. n. – Poliță. Germ. Wechsel (Candrea).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
vécsel s. n., pl. vécsele
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VÉCSEL ~e n. Act financiar prin care o persoană (debitorul) este obligată să plătească alteia (beneficiarului) o sumă de bani la un anumit termen; poliță. /<germ. Wechsel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink