Dex veghe

VÉGHE, (rar) veghi, s. f. 1. Stare a celui care nu doarme; trezie. ♦ Priveghi (la un mort). 2. Ocrotire, pază, strajă. 3. (Mar.) Explorare a orizontului pentru a descoperi nave, avioane sau uscatul; p. ext. totalitatea persoanelor care execută această misiune. – Din veghea (derivat regresiv).

VÉGHE f. 1) Stare a unei persoane care nu doarme; trezie. 2) Supraveghere menită să păstreze neschimbată o stare de lucruri; strajă; pază; gardă. ◊ A sta de ~ a păzi. [Art. veghea; G.-D. veghii] /v. a veghea

VÉGHE s. 1. v. nesomn. 2. priveghere, trezie, (înv. și reg.) priveghi, (reg.) privegheală. (În timpul ~ii ...) 3. v. pază. 4. gardă, pază, strajă, (înv., în Mold.) aret. (Stă de ~.) 5. v. santinelă.

VÉGHE s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, străjer.

Veghe ≠ somn

véghe s. f., art. véghea, g.-d. art. véghii; pl. veghi

VEGHEÁ, veghez, vb. I. 1. Intranz. A sta treaz noaptea, a nu dormi în timpul nopții. 2. Tranz. A îngriji un bolnav (stând noaptea la căpătâiul lui). 3. Tranz. A păzi, a sta de strajă. ♦ A supraveghea o activitate; a fi atent la ceva. – Lat. vigilare.

A VEGHEÁ ~éz 1. intranz. A sta treaz în timpul nopții din motive diferite. 2. tranz. 1) (bolnavi) A avea în grijă stând noaptea la căpătâi. 2) (persoane, bunuri materiale) A ține în veghe; a păzi; a străjui. 3) A avea în pază; a lua sub ocrotire; a ocroti; a păzi; a proteja; a apăra; a supraveghea. /<lat. vigilare

VEGHEÁ vb. 1. v. păzi. 2. a păzi, (înv.) a socoti. (L-a ~ toată noaptea.) 3. a supraveghea, (înv.) a surveghea. (A ~ mersul lucrărilor pe șantier.)

VEGHEÁ vb. v. apăra, feri, ocroti, păzi, proteja, respecta, ține.

A veghea ≠ a dormi

veghiá (-ghéz, -át), vb. – 1. A nu dormi, a sta treaz. – 2. A păzi. – 3. (Refl., înv.) A-și da silința, a face ceva cu grijă. – Mr. avegl’u, aviglare, megl. viglu, viglari, istr. veglu. Lat. vĭgĭlāre (Pușcariu 1871; Skok, Miscell. Schuchardt, 1281; REW 9326), cf. v. it. vegghiare, prov. velhar, fr. veiller, cat. vetllar, sp. velar. – Der. veghe, s. f. (trezie; șezătoare; priveghi, rugăciuni publice; cart, a patra parte a nopții corespunzînd rondului unei santinele); veghetor, adj. (care veghează); supraveghia, vb. (a păzi), după fr. surveiller; supraveghetor, s. m. (persoană care supraveghează, inspector); înveghia, vb. (Mold., a-și da silința, a veghea), pe care Pușcariu, Dacor., VII, 123 și DAR, îl consideră drept der. din lat. invĭgĭlāre. Cf. priveghia.

vegheá vb., ind. prez. 1 sg. veghéz, 3 sg. și pl. vegheáză 1 pl. veghém, 2 pl. vegheáți; conj. prez. 3 sg. și pl. veghéze; ger. veghínd; part. vegheát