VEHEMÉNȚĂ s. f. Violență, înfocare, impetuozitate (în manifestări, ton). – Din fr. véhémence, lat. vehementia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VEHEMÉNȚĂ f. Forță impetuoasă de exprimare a sentimentelor; ardoare; impetuozitate. [G.-D. vehemenței] /<lat. vehementia, fr. véhémence
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VEHEMÉNȚĂ s.f. Violență, impetuozitate; înfocare. [< fr. véhémence, lat. vehementia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VEHEMÉNȚĂ s. f. violență, impetuozitate; înfocare. (< fr. véhémence, lat. vehementia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VEHEMÉNȚĂ s. 1. violență, virulență. (Un discurs de o mare ~.) 2. impetuozitate, înfocare, violență. (Se apără, ripostează cu ~.) 3. tărie, vigoare. (Își susține opinia cu ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
veheménță s. f., g.-d. art. veheménței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink