Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
VEHICULÁRE s.f. Acțiunea de a vehicula și rezultatul ei. [< vehicula].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
vehiculáre s. f., pl. vehiculări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VEHICULÁ, vehiculez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să circule, a difuza, a transmite, a răspândi; – Din fr. véhiculer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A VEHICULÁ ~éz tranz. A pune în circulație; a face să circule. /<fr. véhiculer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VEHICULÁ vb. I. tr. A transmite, a difuza, a face să circule. [< fr. véhiculer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VEHICULÁR, -Ă adj. Referitor la vehicule. [Cf. fr. véhiculaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VEHICULÁ vb. tr. a transmite, a difuza, a face să circule. (< fr. véhiculer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VEHICULÁR, -Ă adj. referitor la vehicule. ♦ limbă ~ă = limbă care servește comunicării între popoare cu limbi materne diferite, pe un anumit teritoriu. (< fr. véhiculaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VEHICULÁ vb. v. difuza, duce, împrăștia, întinde, lăți, propaga, răspândi, transmite.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vehiculá vb., ind. prez. 1 sg. vehiculéz, 3 sg. și pl. vehiculeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
vehiculár adj. m., pl. vehiculári; f. sg. vehiculáră, pl. vehiculáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)