VELEÁT, (rar) veleaturi, s. n. (Înv. și pop.) 1. Timp fixat, hotărât pentru realizarea a ceva; dată, termen; p. ext. an. ◊ Expr. A-i trece (cuiva) veleatul = a-i trece (cuiva) vremea, epoca, timpul. 2. Durată a vieții, trai. ♦ (În construcție cu verbele „a veni”, „a sosi”) Sfârșitul vieții; moartea. [Var.: văleát s. n.] – Din sl. vŭlĕto „în anul...”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VELEÁT s. v. an, dată, termen, timp, vreme, zi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
veleát s. n., pl. veleáturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VELEÁT ~uri n. 1) înv. Dată fixată pentru realizarea unui lucru sau a unui eveniment; termen; soroc. 2) fig. pop. Durată a vieții. ◊ A-i trece cuiva ~ul a-i trece cuiva viața. 3) fig. pop. Sfârșit al vieții; moarte; deces. [Sil. -leat] /<sl. vu lĕto
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink