VELEITÁR, -Ă, veleitari, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) 1. Adj. Care manifestă, exprimă, trădează o veleitate. 2. S. m. și f. Persoană care are anumite dorințe, pretenții, ambiții (nejustificate). [Pr.: -le-i-] – Din fr. velléitaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VELEITÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care are veleități. [Pron. -le-i-. / < fr. velléitaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VELEITÁR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care are veleități. (< fr. velléitaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VELEITÁR adj. v. ambițios, pretențios.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
veleitár adj. m., s. m. (sil. -le-i-), pl. veleitári; f. sg. veleitáră, pl. veleitáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink