VENALITÁTE, (2) venalități, s. f. 1. (Livr.) Însușirea, caracterul a ceea ce este venal. 2. Faptă venală. – Din fr. vénalité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VENALITÁTE f. Caracter venal; corup-tibilitate. [G.-D. venalității] /<fr. venalité, lat. venalitas
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VENALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este venal, coruptibil. ♦ (La pl.) Fapte de om venal. [Cf. fr. vénalité, lat. venalitas].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VENALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este venal. 2. faptă venală. (< fr. vénalité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VENALITÁTE s. v. coruptibilitate, corupție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
venalitáte s. f., g.-d. art. venalității; (fapte) pl. venalități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink