VENÍTĂ s. f. (Pop.) Venire. – V. veni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VENÍTĂ s. v. sosire, venire, venit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
venítă (persoană) s. f., pl. veníte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
venítă (venire) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VENÍT, -Ă, (1) venituri, s. n., (2) veniți, -te, s. m. și f. 1. S. n. Sumă de bani care revine unei persoane sau firme dintr-o activitate prestată sau din proprietatea deținută, într-o perioadă de timp; câștig, beneficiu. ◊ Venit național = indicator macroeconomic al rezultatelor activității (anuale) reprezentând suma veniturilor încasate de posesorii factorilor de producție care participă direct sau indirect la producție. 2. S. m. și f. Persoană care vine, se prezintă undeva, la cineva. ◊ Nou venit = persoană sosită de curând undeva, la cineva. – V. veni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VENÍT2 ~tă (~ți, ~te) și substantival Care vine; care se prezintă undeva. ◊ Nou ~ persoană sosită de curând undeva. Bun ~! formulă de salut adresată celui sosit de undeva. /v. a veni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VENÍT adj. sosit. (Vezi ce vor noii ~ți.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VENÍT adj., s. v. pribeag, străin.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nou-venít adj. m., s. m., pl. nou-veníți, art. nou-veníții; f. sg. nou-venítă, g.-d. art. nou-venítei, pl. nou-veníte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
venít (persoană) s. m., pl. veníți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink