Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: ventil (pl. -e) (substantiv neutru) , ventil (pl. -uri) (substantiv neutru)   
VENTÍL, ventile, s. n. Piesă care servește ca organ de închidere a unei supape. [Pl. și: ventiluri] -Din germ. Ventil.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VENTÍL s.n. 1. Supapă. 2. Diodă redresoare. [Pl. -le, -luri. / < germ. Ventil].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VENTÍL s. n. 1. piesă servind pentru închiderea unei valve. ◊ mecanism care deschide tuburile unui instrument de suflat de alamă, lungind coloana de aer și având ca efect modificarea înălțimii sunetelor. 2. diodă redresoare. (< germ. Ventil)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VENTÍL s. (TEHN.) 1. supapă, (pop.) răsuflătoare. (~ al unei valve.) 2. v. registru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ventíl (ventiluri), s. n. – Valvă de închidere a unei supape. Germ. Ventil.Der. ventila, vb. ( a aera), din fr. ventiler; ventilator, s. n., din fr. ventilateur; ventilați(un)e, s. f., din fr. ventilation.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ventíl s. n., pl. ventíle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VENTÍL ~e n. tehn. (la unele aparate sau mașini) Dispozitiv care servește ca organ de închidere și deschidere a unui orificiu prin care circulă un fluid; supapă. /<germ. Ventil
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)