VÉNTRU, ventre, s. n. (Fiz.) Punct, linie, suprafață a unui sistem de unde staționare, în care amplitudinea v*******i are valoare maximă. – Din fr. ventre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VÉNTRU s.n. 1. (Rar) Pântece. 2. (Fiz.) Punct al unui sistem de unde staționare, în care o anumită mărime (presiunea, viteza etc.) are valoare maximă. [< fr., it. ventre, lat. venter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VÉNTRU s. n. (fiz.) punct al unui sistem de unde staționare, în care o anumită mărime are valoare maximă. (< fr. ventre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VÉNTRU s. (FIZ.) v. umflătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
véntru s. n., art. véntrul; pl. véntre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink