Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
VENTÚZĂ, ventuze, s. f. 1. Organ în formă de disc al unor animale (acvatice), care le permite să se fixeze pe diferite corpuri. 2. Pahar special de sticlă, cu marginea superioară puțin răsfrântă, care se aplică (prin crearea de vid în interior) pe pielea unui bolnav, pentru a provoca o mică congestie locală a sângelui (în scop curativ). 3. Aparat în formă de clopot, cu ajutorul căruia se scoate aerul care împiedică circulația unui lichid într-o conductă. – Din fr. ventouse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VENTÚZĂ s.f. 1. Organ al anumitor animale care le permite să se fixeze pe diferite corpuri ca să sugă. 2. Păhărel special de sticlă care se aplică pe piele după ce s-a rarefiat aerul din el prin căldură pentru a provoca o mică congestie locală cu efect curativ. 3. Aparat în formă de clopot cu care se scoate aerul care împiedică circulația apei într-o conductă. 4. (Poligr.; la pl.) Mici piese montate pe o bară, care prin depresiune absorb coala de hârtie, iar prin presiune o depun la semnele mașinii de imprimat. [< fr. ventouse].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VENTÚZĂ s. f. 1. organ de fixare la unele animale parazite. 2. păhărel special de sticlă ce se aplică pe piele după ce s-a rarefiat aerul din el prin căldură pentru a provoca o mică congestie locală cu efect curativ. 3. aparat în formă de clopot cu care se scoate aerul ce împiedică circulația apei într-o conductă. 4. (poligr.; pl.) mici piese montate pe o bară, care prin depresiune absorb coala de hârtie, iar prin presiune o depun la semnele mașinii de imprimat. (< fr. ventouse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VENTÚZĂ s. (pop.) pahar, (reg.) zbancă, zbanț. (E răcit, i-a pus ~e.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ventúză (-ze), s. f. – Organ sau recipient care se fixează pe ceva. – Mr. vinduză. Fr. ventouse; mr., din it. ventosa, cf. ngr. βεντοῦσα, venduza.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ventúză s. f., g.-d. art. ventúzei; pl. ventúze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VENTÚZĂ ~e f. 1) Vas mic de sticlă, care se aplică pe corpul unui bolnav, după ce s-a rarefiat aerul din el prin încălzire, pentru a provoca o mică congestie locală cu efect curativ. 2) zool. Organ al unor animale acvatice cu ajutorul căruia ele se pot lipi de corp (pentru a suge sângele). 3) Dispozitiv cu ajutorul căruia se poate extrage aerul care împiedică circulația apei într-o conductă. /<ngr. ventuza, fr. ventouse
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)