VÉNĂ, vene, s. f. 1. Vână (I 1). 2. Fig. (Livr.) Conjunctură favorabilă; șansă, noroc (la un joc de noroc). – Din fr. veine, lat. vena.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VÉNĂ s.f. 1. Vas prin care sângele se întoarce spre inimă; vână. 2. (Fig.; liv.) Noroc; conjunctură favorabilă (la un joc de noroc); putere, forță spirituală. // (În forma ven-, veni-, veno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sistemul venos”, „vână”, „venos”. [< fr. veine, lat., it. vena].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VÉNĂ s. f. 1. vas prin care sângele se întoarce spre inimă; vână. 2. (fig.) noroc; conjunctură favorabilă (la un joc de noroc); putere, forță spirituală. (< fr. veine, lat. vena)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VÉNĂ s. 1. (ANAT.) vână, (prin Mold.) sfârc. 2. (TEHN.) conductă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VÉNĂ s. v. noroc, șansă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vénă (șansă, (med.) vas sangvin) s. f., g.-d. art. vénei; pl. véne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VÉNĂ ~e f. Vas sangvin prin care sângele circulă spre inimă; vână. [G.-D. venei] /<lat. vena, fr. veine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink