Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
VERDEÁȚĂ, (2) verdețuri, s. f. 1. Culoarea verde a vegetației. ♦ (Concr.) Mulțime de frunze, de ramuri, de ierburi verzi. 2. (La sg.) Frunze de pătrunjel, de mărar, de leuștean etc., folosite în alimentație; (la pl.) zarzavaturi, legume (proaspete). 3. Compus: (Bot.) verdeața-zidurilor = nume dat unor specii de alge verzi care cresc pe stânci, pe ziduri umede, pe scoarța arborilor. – Verde + suf. -eață.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VERDEÁȚĂ s. 1. verde, (franțuzism) verdură. (~ ierbii.) 2. v. vegetație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
verdeáță s. f., g.-d. art. verdéții; (legume, zarzavaturi) pl. verdéțuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VERDEÁȚĂ ~éțuri f. 1) Culoare verde. 2) Totalitate a plantelor verzi. 3) Frunzele verzi ale unor plante legumicole (ale mărarului, pătrunjelului, leușteanului etc.), folosite drept condiment. 4) la pl. Totalitate a plantelor de grădină (pătlăgele, castraveți, ceapă etc.), utilizate în alimentație; zarzavat; legume. [G.-D. verdeții] /verde + suf. ~eață
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VERDEAȚA-IÉRNII s. v. brăbănoc, merișor, perișor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VERDÉȚURI s. pl. v. zarzavat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
verdeáța-zídurilor (bot.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)