VERGÉL, vergeluri, s. n. 1. Bețișor de care se leagă în mănunchiuri firele urzelii pe sulul războiului de țesut. 2. Petrecere care se face la țară în seara de Crăciun sau în ajunul Anului nou, în cursul căreia se încearcă, prin mijloace magice, să se afle viitorul celor prezenți cu ajutorul unor bețișoare. – Vergea + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
vergél s. n., pl. vergéluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink