VERITÁTE, verități, s. f. (Rar) Realitate, adevăr. – Din fr. vérité, lat. veritas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VERITÁTE s.f. (Liv.) Adevăr, realitate. [Cf. fr. vérité, lat. veritas].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VERITÁTE s. f. adevăr, realitate. (< fr. vérité, lat. veritas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VERITÁTE s. v. adevăr, realitate, veridici-tate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
veritáte s. f., g.-d. art. verității; pl. verități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RES IUDICATA PRO VERITATE HABETUR (lat.) lucrul judecat e socotit adevărat – Adagiu din dreptul roman.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink