VERMÍNĂ s. f. (Livr.; cu sens colectiv) Insecte parazite (purici, păduchi etc.) ♦ Fig. Indivizi de la periferia societății. – Din fr. vermine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VERMÍNĂ s.f. 1. (Liv.; col.) Insecte parazite (păduchi, purici). 2. (Fig.) Indivizi suspecți. [< fr. vermine, cf. lat. vermis – vierme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VERMÍNĂ s. f. 1. (col.) insecte parazite (păduchi, purici). 2. (fig.) indivizi suspecți, dăunători societății. (< fr. vermine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VERMÍNĂ s. v. paraziți.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vermínă s. f., g.-d. art. vermínei; pl. vermíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VERMÍNĂ ~e f. 1) Clasă de insecte parazite (reprezentanți: păduchii, puricii). 2) Insectă din această clasă. 3) fig. Indivizi de la periferia societății. /<fr. vermine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink