VERTICÁL, -Ă, verticali, -e, adj. Care este orientat perpendicular pe un plan orizontal; care are direcția căderii corpurilor; (sens curent) care este orientat drept (în sus). ◊ Dreaptă verticală = dreaptă care unește un punct de pe pământ cu zenitul respectiv. Plan vertical = a) (Geom.) plan care trece printr-o dreaptă verticală; b) (Astron.) plan care trece prin verticala locului. ♦ (Substantivat, f.) Linie dreaptă care cade perpendicular pe un plan orizontal; direcția urmată de această linie. ◊ Verticala locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. ♦ (Substantivat, n.) Semicerc al sferei cerești care intersectează un plan determinat de verticala locului și de un astru. ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau cade drept în jos (de la înălțime). – Din fr. vertical.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VERTICÁL, -Ă adj., s.f. (Linie) care este perpendicular(ă) pe un plan orizontal în direcția unui fir ținut întins cu ajutorul unei greutăți atârnate la capăt. ◊ Verticala locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. // s.n. Cerc mare al sferei cerești care trece prin zenit și nadir. [< fr. vertical, cf. lat. vertex – vârf].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VERTICÁL, -Ă I. adj., s. f. (linie) perpendicular(ă) pe un plan orizontal în direcția unui fir ținut întins cu ajutorul unei greutăți atârnate la capăt. ♦ ă locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. II. s. n. semicerc mare al sferei cerești, care trece prin zenit și nadir. (< fr. vertical, lat. verticalis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VERTICÁL adj., adv. 1. adj. drept. (Stâlp ~.) 2. adj. v. e***t. 3. adj. abrupt. 4. adv. drept, perpendicular, (înv.) prost. (Muntele se înălța ~ înaintea noastră.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
verticál (cerc) s. n., pl. verticále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
verticál adj. m., pl. verticáli; f. sg. verticálă, pl. verticále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
vertical ~ă (~i, ~e) Care este orientat direct în sus; perpendicular pe un plan orizontal. Linie ~ă. /<fr. vertical
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
verticálă (linie, direcție) s. f., g.-d. art. verticálei; pl. verticále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink