VERTICÍL, verticile, s. n. Mod de așezare a florilor, a frunzelor sau a ramurilor în formă de cerc, la același nivel, în jurul unei axe. – Din fr. verticille, lat. verticillus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VERTICÍL s.n. 1. Mod de așezare a frunzelor, a ramurilor sau a florilor în jurul unui singur punct al tulpinii. 2. Cerc de tentacule, peri sau organe dispuse radiar față de un ax. [< fr. verticille, cf. lat. verticillus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VERTICÍL s. n. 1. mod de așezare a frunzelor, ramurilor sau florilor din jurul unui singur punct al tulpinii. 2. cerc de tentacule, peri sau organe dispuse radiar față de un ax. (< fr. verticille, lat. verticillus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
verticíl s. n., pl. verticíle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
verticíl ~e n. bot. Aranjare inelară a florilor, frunzelor sau ramurilor în jurul tulpinii. /<fr. verticille
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink