VÉSTĂ, veste, s. f. Obiect de îmbrăcăminte scurt, fără mâneci și fără guler, purtat de bărbați sub haină și de femei peste bluză. – Din fr. veste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VÉSTĂ ~e f. Piesă de îmbrăcăminte, de obicei croșetată, fără mâneci și fără guler, care se poartă peste cămașă și acoperă corpul până la talie. [G.-D. vestei] /<germ. Weste, fr. veste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VÉSTĂ s.f. Obiect de îmbrăcăminte fără mâneci, care acoperă pieptul și spatele până la talie și este purtat (de bărbați) sub haină. [< fr. veste, it. vesta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VÉSTĂ s. f. jachetă scurtă, fără guler și fără mâneci. (< fr. veste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VÉSTĂ s. jiletcă, (pop.) laibăr. (Purta ~ sub haină.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
véstă s. f., g.-d. art. véstei; pl. véste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Hestia, cea mai mare dintre fiicele lui Cronus și ale Rheei și soră cu Zeus și cu Hera. Cu toate că a fost curtată de Apollo și de Poseidon ea a rămas, cu îngăduința lui Zeus, pururea fecioară. Nu părăsea niciodată Olympul și era considerată, atît de zei cît și de muritori, drept protectoarea căminului. Atribuțiile ei se suprapuneau cu cele ale Vestei, din mitologia romană.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman | Permalink