VESTÁLĂ, vestale, s. f. (La romani) Preoteasă care întreținea focul sacru în templul zeiței Vesta; p. ext. (azi livr.) femeie virtuoasă. – Din fr. vestale, lat. vestalis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VESTÁLĂ s.f. 1. (Ant.) Preoteasă a zeiței Vesta, care întreținea focul sacru în templul acesteia. 2. (Fig.) Femeie castă. [< lat. vestalis, cf. fr. vestale].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VESTÁLĂ s. f. (la romani) preoteasă a zeiței Vesta, care întreținea focul sacru în templul acesteia. ◊ femeie virtuoasă. (< fr. vestale, lat. vestalis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
vestálă s. f., g.-d. art. vestálei; pl. vestále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VESTÁLĂ ~e f. 1) (la romani) Preoteasă care întreținea focul sacru în templul zeiței Vesta. 2) fig. livr. Femeie virtuoasă. /<fr. vestala, lat. vestalis, it. vestale
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink