Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
VÉSTE, vești, s. f. 1. Fapt, întâmplare, noutate care se aduce sau ajunge la cunoștința cuiva; știre, informație. ◊ Loc. adv. Fără (de) veste = deodată, subit, pe neașteptate. ◊ Expr. A da de veste = a aduce la cunoștință, a înștiința, a vesti. A prinde de veste = a afla ceva (la timp). Ce (mai) veste? = ce (mai) e nou? ce noutăți știi? 2. Zvon; p. ext. faimă, renume. ◊ Expr. A (i) se duce cuiva vestea sau a se duce vestea de ceva = a ajunge foarte cunoscut, vestit, renumit. – Din sl. vestĩ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VÉSTE s. 1. v. știre. 2. mesaj, știre, (înv.) solie. (I-a transmis următoarea ~ ...) 3. v. informație. 4. cunoștință, informație, știre, (prin Transilv.) hir, (înv.) mărturie, pliroforie, știință. (Ai vreo ~ despre el?) 5. faimă, renume, (rar) pomină. (I-a mers ~ pretutindeni.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VÉSTE s. v. strigări, vestiri.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
véste (vești), s. f.1. Știre, noutate, zvon. – 2. Faimă. Sl. vĕstĕ „faimă” (Miklosich, Lexicon, 122; Cihac, II, 455), de la vidĕti, viždą „a vedea”, cf. poveste, vedenie.Der. vesti, vb. (a anunța); vestit, adj. (faimos, celebru); vestitor, adj. (care anunță, care vestește); prevesti, vb. (a anunța, a prezice), din sl. prĕdŭvĕstiti; prevestitor, adj. (care prezice, profetic); vestnic, s. m. (trimis), înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
véste s. f., g.-d. art. véștii; pl. vești
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VÉSTĂ, veste, s. f. Obiect de îmbrăcăminte scurt, fără mâneci și fără guler, purtat de bărbați sub haină și de femei peste bluză. – Din fr. veste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VÉSTĂ ~e f. Piesă de îmbrăcăminte, de obicei croșetată, fără mâneci și fără guler, care se poartă peste cămașă și acoperă corpul până la talie. [G.-D. vestei] /<germ. Weste, fr. veste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VÉSTE vești f. Informație care se aduce la cunoștința cuiva; știre; noutate; mesaj. ◊ Fără de ~ (sau pe neprins de ~) pe neașteptate; deodată. A da de ~ a anunța; a înștiința. A prinde de ~ a afla. 2) Comunicare orală neconfirmată; zvon. ◊ A i se duce (sau a-i merge) cuiva ~ea a deveni foarte cunoscut. A-i merge (sau a i se duce) ~ea ca de popă tuns. v. POPĂ. [G.-D. veștii] /<sl. vĕsti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VÉSTĂ s.f. Obiect de îmbrăcăminte fără mâneci, care acoperă pieptul și spatele până la talie și este purtat (de bărbați) sub haină. [< fr. veste, it. vesta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VÉSTĂ s. f. jachetă scurtă, fără guler și fără mâneci. (< fr. veste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VÉSTĂ s. jiletcă, (pop.) laibăr. (Purta ~ sub haină.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
véstă s. f., g.-d. art. véstei; pl. véste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)