VESTIÁR, vestiare, s. n. Garderobă (într-o clădire publică). ♦ Mică încăpere la intrarea într-o locuință, unde se lasă paltoanele, pălăriile etc. ♦ Încăpere într-un spital sau într-o întreprindere unde se lasă hainele în păstrare sau se îmbracă echipamentele de protecție. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. vestiaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VESTIÁR s.n. 1. Garderobă. 2. Încăpere la intrarea într-o casă, unde se află cuierele pentru haine. [Pron. -ti-ar, pl. -re, -ruri. / cf. fr. vestiaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VESTIÁR s. n. 1. garderobă. 2. încăpere la intrarea într-o casă, unde se află cuierele pentru haine. ◊ încăpere într-un spital, într-o întreprindere, într-un stadion etc. unde se lasă hainele, îmbrăcându-se echipamentul respectiv. (< fr. vestiaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VESTIÁR s. v. garderobă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vestiár s. n. (sil. -ti-ar), pl. vestiáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VESTIÁR ~e n. Încăpere (sau spațiu) special amenajată la intrarea într-un așezământ public, în care se lasă paltoanele și căciulile; garderobă. [Sil. -ti-ar] /<fr. vestiaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink