VEXATÓRIU, -IE, vexatorii, adj. (Livr.) Care vexează, contrariază; jignitor, ofensator. – Din fr. vexatoire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VEXATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Contrariant; ofensator, jignitor; vexant. [Pron. -riu. / cf. fr. vexatoire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VEXATÓRIU, -IE adj. ofensator, jignitor; vexant. (< fr. vexatoire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VEXATÓRIU adj. v. injurios, insultător, jignitor, ofensator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vexatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. sg. vexatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. vexatórii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VEXATÓRIU ~e (~i) livr. (despre vorbe sau acțiuni) Care vexează; în stare să vexeze. /<fr. vexatoire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink