Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
VIBRATÓR, -OÁRE, vibratori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care vibrează, care produce vibrații, vibrant. II. S. n. 1. Aparat care produce oscilații (electromagnetice, mecanice etc.) ♦ Întrerupător electromagnetic automat care produce oscilații slabe de înaltă frecvență; dispozitiv cu întrerupere mecanică, folosit pentru transformarea curentului continuu în curent alternativ monofazat; lamă metalică vibrantă care întrerupe un curent electric la comanda unui electromagnet, folosită la soneriile electrice. ♦ Dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat. 2. Aparat care servește la îndesarea prin vibrare (2) a unui material. – Vibra + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VIBRATÓR s.n. 1. Mașină construită pentru vibrarea materialelor de construcție. 2. (Fiz.) Aparat care transformă curentul continuu în curent alternativ. ♦ Oscilator. // adj. Care vibrează; vibrant; vibratoriu. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. vibrateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VIBRATÓR, -OÁRE I. adj. care vibrează, vibrant, vibratoriu. II. s. n. 1. aparat care produce oscilații. ◊ dispozitiv care transformă curentul continuu în curent alternativ monofazat; lamă metalică ce vibrează, întrerupând un curent electric la comanda unui electromagnet, în soneriile electrice. ◊ dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat. 2. mașină care servește la îndesarea (prin vibrare) a materialelor granulare de construcție. (< fr. vibrateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VIBRATÓR adj., s. 1. adj. v. vibrant. 2. s. v. oscilator. (Diapazonul este un ~.) 3. s. buzăr. (~ în tele-fonie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vibratór adj. m. (sil. -bra-), pl. vibratóri; f. sg. și pl. vibratoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
vibratór s. n. (sil. -bra-), pl. vibratoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VIBRATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care vibrează; cu proprietatea de a produce vibrații. /a vibra + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VIBRATÓR2 ~oáre n. 1) Aparat care servește la compactarea materialelor gra-nulare prin vibrare. 2) Dispozitiv bazat pe vibrare, care servește la transformarea curentului electric continuu în curent alternativ. 3) Aparat electroacustic de semnalizare bazat pe vibrația unei lame electrice. /a vibra + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)