Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
VICÁR, vicari, s. m. Preot sau episcop care ține locul unui demnitar bisericesc de rang mai înalt. – Din fr. vicaire, lat. vicarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VICÁR s.m. 1. (Ist.) Cel care ținea locul cuiva căruia îi urma imediat în rang. ♦ Funcționar din organizarea mai târzie a Imperiului roman, care administra o dioceză imperială. 2. Locțiitor al unui mitropolit, al unui episcop sau al unui alt demnitar bisericesc. [< fr. vicaire, it. vicario < lat. vicarius – locțiitor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VICÁR s. m. 1. cel care ținea locul cuiva căruia îi urma imediat în rang. ◊ funcționar din organizarea mai târzie a Imperiului Roman, care administra o dioceză imperială. 2. locțiitor al unui mitropolit, episcop sau alt demnitar bisericesc. (< fr. vicaire, lat. vicarius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
vicár (-ri), s. m. – Preot sau episcop care ține locul unui demnitar bisericesc de rang mai înalt. – Var. Trans. vicareș. Lat. vicarius sau germ. Vikar, var. din mag. vikárius (Gáldi, Dict., 169). – Der. vicariat, s. n., din fr. vicariat.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
vicár s. m., pl. vicári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VICÁR ~i m. bis. Preot sau episcop care ține locul unui demnitar de rang mai înalt. /<lat. vicarius, fr. vicaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)