VICLEÍM, vicleimuri, s. n. Veche dramă populară de origine creștină reprezentând nașterea lui Cristos, jucată la țară, în perioada Crăciunului, de către flăcăi costumați. – Din sl. Vitleemŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VICLEÍM s. irozi (pl.), (reg.) vertep. (Datina ~ului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vicleím (-muri), s. n. – Dramă populară jucată în perioada Crăciunului. Mgr. Bηθλέεμ, cf. sl. Vithlĕemŭ. Obicei folcloric înv., interzis de Alexandru Șuțu în 22 decembrie 1819, dar care s-a continuat pînă în șilele noastre. Cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 188.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
vicleím s. n. (sil. -cle-), pl. vicleímuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VICLEÍM ~uri n. Dramă biblică despre nașterea lui Isus Hristos. [Sil. vi-cle-] /<gr. Vitleem n. pr.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink