VIDEOFONÍE, s. f. Termen folosit pentru transmisia simultană a imaginii și a sunetului. [Pr.: -de-o-] – Din engl. videophony, fr. vidéophonie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VIDEOFONÍE s. f. tehnică ce permite a înregistra imaginea și sunetul pe un suport magnetic cu ajutorul unei camere de televiziune și a unui magnetoscop și a reda această înregistrare pe un ecran de televiziune: video2 (II). (< engl. videophony, fr. vidéophonie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
videofoníe s. f. (sil. -de-o-), g.-d. art. videofoníei; pl. videofoníi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink