VIERÍT s. n. (Rar) Ocupația vierului1; viticultură. [Pr.: vi-e-] – Vier1 + suf. -it.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VIERÍT n. Ocupația de vier. /vier + suf. ~it
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
vierít s. n. (sil. vi-e-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink