Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: viermui (verb) , viermuire (substantiv feminin)   
VIERMUÍRE, viermuiri, s. f. Faptul de a viermui; viermuială. – V. viermui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VIERMUÍRE s. v. forfotă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
viermuíre s. f., g.-d. art. viermuírii; pl. viermuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VIERMUÍ, viermuiesc, vb. IV. Intranz. A se mișca neîncetat și în număr mare de colo până colo; a mișuna, a forfoti. – Vierme + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A VIERMUÍ pers. 3. ~éște intranz. (despre mulțimi de ființe) A se mișca fără întrerupere, grăbit și haotic; a foi; a foșni; a mișuna; a roi; a furnica; a forfoti; a fojgăi. /vierme + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VIERMUÍ vb. v. forfoti.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
viermuí vb., ind. prez. 3 sg. viermuiéște, imperf. 3 sg. viermuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. viermuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)