VIERS, viersuri, s. n. (Pop.) 1. Melodie, cântec, arie3. 2. Glas, voce; timbru al vocii. [Var.: (pop.) ghiers s. n.] – Lat. versus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VIERS s. v. cânt, cântare, cântat, cântec, glas, melodie, timbru, ton, voce.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
viérs (-suri), s. n. – 1. Cuvînt. – 2. Cîntec, arie, melodie. – Var. vers, virș. Lat. vĕrsŭs (Pușcariu 1882; REW 9248), cf. alb. vierš; pentru semantism, cf. Bogrea, Dacor., III, 310. Este dubletul lui vers, s. n., din același cuvînt lat., neol., și al lui verș, s. n. (vers), în Trans., cu pronunțare mag. vers. – Der. versui, vb. (a versifica); versifica, vb., după fr. versifier; versificator, s. m.; versificați(un)e, s. f.; viersar (var. viersuitor), s. m. (cantor, cîntăreț).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
viers (melodie, voce) s. n., pl. viérsuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink