VIESPÁR, (1) viespare, s. n., (2,3) viespari, s. m. 1. S. n. Cuib de viespi. ♦ Fig. Mulțime de ființe care mișună. ♦ Fig. Loc periculos, primejdios. 2. S. m. (Entom.) Gărgăun. 3. S. m. (Ornit.) Albinărel. – Viespe + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VIESPÁR s. 1. (reg.) viespariță, viespărie. (~ul plin de viespi se afla într-un frunzar.) 2. v. prigorie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VIESPÁR s. v. bărzăun, gărgăun.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
viespár (insectă, pasăre) s. m., pl. viespári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
viespár (cuib de viespi) s. n., pl. viespáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VIESPÁR1 ~e n. Cuib de viespi. [Sil. vies-] /viespe + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VIESPÁR2 ~i m. 1) Viespe mare de pădure, cu ac foarte veninos, care produce un bâzâit puternic în timpul zborului; gărgăun. 2) Pasăre răpitoare de talie mijlocie, care se hrănește, mai ales, cu albine și viespi; albinar; albinărel. [Sil. vies-] /viespe + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink