VIGOÁRE s. f. 1. Forță fizică, putere (de lucru, de acțiune); energie; vitalitate. 2. (În loc. adj.) În vigoare = (despre legi, dispoziții etc.) valabil într-o anumită perioadă de timp. – Din fr. vigueur, lat. vigor, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VIGOÁRE f. 1) Forță fizică a unei ființe în plină dezvoltare; putere de viață; vitalitate. 2) Capacitate de a desfășura o activitate intelectuală eficientă. ~ea spiritului. 3): În ~ care este valabil într-o anumită perioadă de timp; aplicat în prezent. [G.-D. vigorii] /<fr. vigueur, lat. vigor, ~oris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VIGOÁRE s.f. Forță fizică; energie. ◊ (Despre legi) În vigoare = valabil într-un anumit timp. [Gen. -orii. / < fr. vigueur, lat. vigor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VIGOÁRE s. f. forță fizică, putere; energie. ♦ (despre legi) în ~ = valabil într-un anumit timp. (< fr. vigueur, lat. vigor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VIGOÁRE s. 1. v. energie. 2. v. bărbăție. 3. v. tărie. 4. tărie, vehemență. (Își susține opinia cu ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Vigoare ≠ impotență, indolență, moleșală.
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
vigoáre s. f. – Forță, putere. Lat. vigorem (sec. XIX). – Der. viguros, adj., din fr. vigoureux.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
vigoáre s. f., g.-d. art. vigórii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink