Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: vilegiatura (verb) , vilegiatură (substantiv feminin)   
VILEGIATÚRĂ, vilegiaturi, s. f. Concediu, vacanță etc. petrecută de cineva în afara locului său de domiciliu. [Pr.: -gi-a-.Var.: (pop.) viligiatúră s. f.] – Din fr. villégiature.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VILEGIATÚRĂ s.f. Interval de timp, vacanță petrecută la țară sau într-o stațiune balneoclimatică. [Pron. -gi-a-, var. viligiatură s.f. / cf. fr. villégiature, it. villeggiatura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VILEGIATÚRĂ s. f. interval de timp, vacanță petrecută la țară sau într-o stațiune balneoclimatică. (< fr. villégiature)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
vilegiatúră s. f. (sil. -gi-a-), g.-d. art. vilegiatúrii; pl. vilegiatúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VILEGIATÚRĂ ~i f. Petrecere a unei perioade de timp, mai ales a vacanțelor (de vară), în afara orașului (la țară sau într-o stațiune balneară). [G.-D vilegiaturii; Sil. -gi-a-] /<fr. villégiature
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
vilegiaturá vb., ind. prez. 1 sg. vilegiaturéz, 3 sg. și pl. vilegiatureáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)