Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
VÍNCI, vinciuri, s. n. (Tehn.) 1. Troliu folosit pe bordul navelor. 2. Cric. – Cf. it. vinciglio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VINCI s.n. 1. Cric. 2. Troliu folosit pe bordul unei nave pentru ridicarea greutăților și pentru manevrarea ancorei. [< it. vinci, engl. winch].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VINCI s. n. 1. troliu pe bordul navelor. 2. cric. (după it. vinciglio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VINCI s. (TEHN.) cric, (pop.) vârtej, (Transilv.) șaitău.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VINCÍ vb. v. bate, birui, câștiga, izbândi, înfrânge, întrece, învinge.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vínci (-iuri), s. n.1. Cabestan. – 2. Pulie, scripete. – Tc. vinç, cf. ngr. βίντσι, bg. vint. Legătura cu țig. vinğ „legătură” (Graur 194) este improbabilă. Candrea se gîndea la it. vinciglio.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
vinci s. n., pl. vínciuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VINCI ~uri n. tehn. 1) Mecanism pentru ridicarea greutăților mari la înălțimi mici; cric. 2) Troliu folosit pe bordul unei nave pentru manevrarea ancorelor. /<it. vinciglio
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)