Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
VÍNDEC, vindecuri, s. n. (Pop.) Vindecare, tămăduire, lecuire; p. ext. (concr.) leac. – Din vindeca (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
víndec s. n., pl. víndecuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VINDECÁ, víndec, vb. I. 1. Refl. și tranz. A scăpa sau a face pe cineva să scape de o boală, a (se) face sănătos; a (se) însănătoși, a (se) tămădui, a (se) lecui. ♦ Refl. Spec. (Despre răni, tăieturi etc.) A se închide, a se cicatriza. 2. Tranz. Fig. A face să dispară, să înceteze o suferință morală, o supărare, un dor etc. – Lat. vindicare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE VINDECÁ mă víndec intranz. 1) A reveni la starea normală (după o boală); a deveni sănătos; a se însănătoși; a se îndrepta; a se lecui. 2) (despre răni, leziuni) A dispărea în urma unui tratament; a se lecui. /<lat. vindicare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A VINDECÁ víndec tranz. A face să se vindece. /<lat. vindicare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VINDECÁ vb. 1. v. însănătoși. 2. v. cicatriza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VINDECÁ vb. v. sătura.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vindecá (-c, át), vb. – 1. (Înv.) A reface, a repara. – 2. A tămădui, a însănătoși. – Mr. vindic(are). Lat. vindĭcāre (Diez, I, 441; Cipariu, Gram., 308; Șeineanu, Semasiol., 185; Pușcariu 1893; Densusianu, GS, II, 21; REW 9347; Rosetti, I, 174), cf. it. vendicare, prov., cat. venjar, fr. venger, sp. vengar, port. vingar. Semantismul diferit al rom. se explică, mai bine prin sensul lat. de a elibera (Rohlfs, Differenzierung, 39), prin ideea de „a pune în stadiul inițial”, cf. sp. reponerse. Uz mai general decît cel indicat de ALR, I, 137. Der. vindecător, adj. (care vindecă, curativ); vindecătoare (var. vindecuță), s. f. (specie de creson, Alliaria officinalis); vindecea, s. f. (plantă medicinală, Betonica officinalis). – Der. neol. (din fr.) vindicativ, adj.; vindictă, s. f.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
vindecá vb., ind. prez. 1 sg. víndec, 3 sg. și pl. víndecă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink