VINÍL s. n. Radical organic obținut din etilenă. – Din fr. vinyle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VINÍL s.m. Radical organic, nesaturat, obținut prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula etilenei. [< germ. Vinyl, fr. vinyle].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VINÍL s. n. radical organic nesaturat, prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula etilenei. (< fr. vinyle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
viníl s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POLIACETAT DE VINÍL s. v. acetat de polivinil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
policlorúră de viníl s. f. + prep. + s. n. (sil. -clo-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink