Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
VINTREÁ s. f. v. vântrea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VINTREÁ s. v. pânză, velă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VÍNTRE, vintre, s. f. (Pop.) 1. Pântece, abdomen, burtă. 2. (La pl.) Măruntaie. 3. Dizenterie; diaree. – Lat. venter, -ris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VÍNTRE ~ f. pop. 1) Parte a corpului dintre torace și bazin, în care se află viscerele; pântece; abdomen; burtă. 2) Totalitate a organelor interne aflate în această parte a corpului. [Sil. vin-tre] /<lat. venter, ~tres
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VINTRÍ vb. IV. v. vetri.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
vântreá / vintreá (înv.) s. f., g.-d. art. vântrélei / vintrélei; pl. vântréle / vintréle, art. vântrélele / vintrélele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VÍNTRE s. v. abdomen, burtă, diaree, dizenterie, pântece.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VÍNTRE s. pl. v. măruntaie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
víntre s. f.1. Burtă, stomac. – 2. Diaree. Lat. ventrem (Pușcariu 1899; REW 9205), cf. vegl. viantro, it., prov., fr., cat., port. ventre, sp. vientre. Puțin folosit în literatură, deși are circulație aproape generală în limba populară (ALR, I, 43). – Der. vintriș, adj. (oblic); suvintri, vb. (a tunde lîna oilor de pe burtă); ventrilică, s. f. (ventricea, Veronica officinalis, V. Tournefortii), cf. vrătilică.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
víntre (pântece, dizenterie) s. f., g.-d. art. víntrei; pl. víntre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
víntre (măruntaie) s. f. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)