Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
VIOÁRĂ1, vioare, adj. (Pop.; despre ape curgătoare) Limpede, cristalin, clar. ◊ (Substantivat) Limpede (sau curat) vioară sau ca (sau cum e) vioara = foarte limpede, ca lacrima. [Pr.: -vi-oa-] – Probabil lat. *vivula (< vivus).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VIOÁRĂ2, vioare, s. f. (Bot.; reg.) 1. Toporaș. 2. Compus: vioară-roșie = micsandră. [Pr.: vi-oa-] – Lat. viola.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VIOÁRĂ3, viori, s. f. Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță, având întinse pe una din fețe patru coarde, care vibrează când sunt atinse cu arcușul sau când sunt ciupite; violină, scripcă. [Pr. vi-oa-Pl. și: vioare] – Cf. it. viola.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VIOÁRĂ adj. v. clar, cristalin, curat, limpede, pur, transparent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VIOÁRĂ s. v. toporaș, violetă, viorea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VIOÁRĂ s. (MUZ.) scripcă, violină, (pop.) diblă, lăută, (reg.) ceteră.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vioáră (-re), s. f. – Violetă (Viola odorata). – Mr., megl. vioară. Lat. vĭǒla (Pușcariu 1902; REW 9149), cf. it., prov., cat., sp., port. viola, fr. viole.Der. viorea, s. f. (toporaș, Viola hiria); vioriu, adj. (violet); viorint, adj. (violet), în Trans., format ca florint de la flor. Este dubletul lui violetă, s. f., din fr. violette, cf. ngr. βιολέτα.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
vioáră (-óri), s. f. – Violină, scripcă. It. viola, dar der. nu este clară. Prezența lui r, care nu poate reprezenta decît un l lat., nu a fost explicată; motiv pentru care s-a crezut într-o der. directă din lat. *vῑvŭla (Meyer-Lübke apud Pușcariu 1903; Drăganu, Dacor., II, 623; cf. REW 9357) sau într-o creație expresivă (Giuglea, Dacor., III, 594). Der. din mag. viola (Gáldi, Dict., 169) nu este mai probabilă, nici cea din ngr. βιολί (Cihac, II, 711). Oricum, nu poate fi decît cuvînt relativ modern, ca și instrumentul pe care-l denumește; așa că sîntem siliți să presupunem că r se datorează unei analogii, probabil cu viorviu.Der. violonist, s. m. (violonist); viorar, s. m. (rar, violonist).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
vioară adj. f. (sil. vi-oa-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
vioáră (plantă) s. f. (sil. vi-oa-), g.-d. art. vioárei; pl. vioáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
vioáră (instrument) s. f. (sil. vi-oa-), g.-d. art. viórii; pl. vióri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VIOÁRĂ1 vióri f. Instrument muzical con-stând dintr-o cutie de rezonanță pe care sunt întinse patru coarde, care produc sunete când se trece peste ele cu arcușul (sau când sunt ciupite); violină. Concert pentru ~. [G.-D. viorii; Sil. vi-oa-] /<lat. viola
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VIOÁRĂ2 ~e f. pop. v. VIOREA. /<lat. viola
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VIOÁRĂ3 ~e adj. (despre ape curgătoare) Care este foarte curată; albastră ca vioreaua; limpede; cristalină. /<lat. vivula
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FOAIE-DE-VIOÁRĂ s. v. popilnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VIOARĂ-DE-NOÁPTE s. v. nopticoasă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VIOARĂ-GÁLBENĂ s. v. micsandră, micșunea, viorea-galbenă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VIOARĂ-RÓȘIE s. v. micsandră, micșunea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vioáră-róșie (bot.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)