Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: viola (verb tranzitiv) , violă (substantiv feminin)   
VIÓLĂ1, viole, s. f. Instrument muzical cu coarde, mai mare decât vioara, acordat cu o cvintă mai jos decât vioara și având sunete mai grave decât aceasta; alto. [Pr.: -vi-o-] – Din it. viola, fr. viole.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VIÓLĂ2, viole, s. f. (Bot.) 1. Toporaș. 2. Compus: violă-de-noapte (sau -de-primăvară) = nopticoasă. [Pr.: vi-o-] – Din lat. viola.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VIÓLĂ1 s.f. Instrument muzical cu coarde și arcuș, ceva mai mare decât vioara și având un timbru mai grav. [Pron. vi-o-. / < fr. viole, it. viola < prov. viola].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VIÓLĂ2 s.f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată de la bază și cu flori mari de diferite culori, așezate câte una pe o codiță; (pop.) viorea, toporaș. [Pron. vi-o-. / < lat. viola]
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VIÓLĂ1 s. f. 1. familie de instrumente cu coarde și arcuș, din sec. XV-XVII, în muzica polifonică, la baza instrumentelor cu coarde moderne. 2. instrument cu coarde și arcuș puțin mai mare decât violina; alto (3). (< it. viola, fr. viole)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VIÓLĂ2 s. f. plantă erbacee cu tulpina ramificată de la bază și cu flori mari de diferite culori, câte una pe o codiță; violetă, viorea, toporaș. (< lat. viola)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VIÓLĂ s. (MUZ.) alto.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VIÓLĂ s. v. toporaș, violetă, viorea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
viólă (instrument, plantă) s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. viólei; pl. vióle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PANSEÁ, pansele, s. f. Numele a două plante erbacee decorative din familia violaceelor: a) plantă cu tulpina mică, cu frunze late, ovale, cu flori nemirositoare, având cinci petale inegale de culori variate; panseluță (Viola wittrockiana); b) plantă cu frunze ovale și cu flori cu petale mari, rotunjite și variat colorate (Viola tricolor). – Din fr. pensée.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂMÂIOÁRĂ, tămâioare, s. f. Numele a două plante erbacee din familia violaceelor: a) plantă mică cu flori mari ale căror petale sunt împestrițate cu pete purpurii (Viola jooi); b) toporaș. – Tămâie + suf. -ioară.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÚNGHIE, unghii, s. f. 1. Lamă cornoasă care crește pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la mâini și de la picioare, la om. ♦ Expr. A reteza (sau a tăia) cuiva din unghii = a înfrâna obrăznicia cuiva; a pune la punct pe cineva. A pune (cuiva) unghia în gât = a constrânge pe cineva să răspundă urgent unei obligații. A-și pune unghia în gât = a face orice pentru atingerea unui scop. A-și arăta unghiile a deveni agresiv. ♦ Substanță cornoasă formată la vârfurile degetelor de la picioarele animalelor și păsărilor; p. ext. gheară. 2. Compuse: unghia-găii sau unghia-găinii = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori galbene-verzui, dispuse în ciorchini (Astragalus glycyphyllos); unghia-păsării = plantă erbacee cu flori albastre și cu petala inferioară prelungită în formă de pinten, pătată cu galben (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele două instrumente, în formă de pârghie, pentru ridicat și lăsat coșul lesei la pescuit. – Lat. ungla (= ungula).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VIORÉA, -ÍCĂ, viorele, s. f. (Bot.) 1. Toporaș. 2. Plantă erbacee din familia liliaceelor, din al cărei bulb cresc două-trei frunze lunguiețe și o tulpină care poartă flori albastre, roz sau albe (Scilla bifolia). [Pr.: vi-o-] – Vioară2 + suf. -ea, -ică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A VIOLÁ ~éz tranz. 1) (legi, angajamente, dispoziții) A nesocoti, comițând o abatere; a încălca. 2) (obiecte bine închise) A deschide cu forța; a forța. 3) (lucruri sau ființe considerate sacre) A supune unui sacrilegiu; a pângări; a profana. 4) (persoane de sex feminin) A supune unui viol; a necinsti; a silui; a batjocori. [Sil. vi-o-] /<fr. violer, lat. lat. violare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PANSEÁ ~éle f. 1) Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile ei cu petale mari, catifelate, de diferite culori; catifeluță. 2) Floare a acestei plante. /<fr. pensée
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÚNGHIE ~i f. 1) (la om) Placă cornoasă subțire, care acoperă partea de deasupra a capătului degetelor. ◊ A reteza (sau a tăia) cuiva ~ile a reduce posibilitățile de acțiune (agresive) ale cuiva. A-și mânca ~ile a regreta amarnic o imprudență comisă. A-și mânca și de sub ~ a fi foarte zgârcit. Nici cât îi negru sub ~ deloc. A pune cuiva ~a în gât a sili pe cineva să-și îndeplinească obligația. 2) (la păsări și la animale) Parte cornoasă și încovoiată a degetelor; gheară. 3): ~a-găii plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, având frunze compuse, flori galbene-verzui și fructe păstăi. ~a păsării plantă erbacee de pădure cu tulpină culcată, având frunze rotund-cordate și flori albastre, solitare, în formă de pinten. 4) Pârghie cu care se manevrează leasa de pescuit. [G.-D. unghiei; Sil. -ghi-e] /<lat. ungla
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VIÓLĂ1 ~e f. Instrument muzical asemănător cu vioara, având dimensiuni mai mari și sunete mai grave; alto. /<it. viola, fr. viole
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VIÓLĂ2 ~e f. v. VIOREA /<ung. viola
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VIOREÁ ~éle f. Plantă erbacee de primăvară din familia liliaceelor, cu flori violete (mai rar roz sau albe). [Art. vioreaua; G.-D. viorelei; Var. viorică] /vioară + suf. ĕa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VIOLÁ vb. I. tr. 1. A nu respecta, a călca o lege, o dispoziție. 2. (Jur.) A intra, a pătrunde (undeva) cu forța; a forța. ♦ A profana. 3. A silui, a necinsti (o fată, o femeie). [Pron. vi-o-. / cf. fr. violer, lat. violare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VIOLÁ vb. tr. 1. a încălca, a nesocoti o lege, un angajament, un drept. 2. (jur.) a pătrunde cu forța; a deschide prin abuz. 3. a silui, a necinsti (o fată, o femeie). ◊ a profana. 4. (fig.) a ~ conștiința = a impune prin forță unele idei. (< fr. violer, lat. violare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PANSEÁ s. (BOT.) 1. (Viola tricolor) panseluță, (pop.) catifeluță, (reg.) puizea, trei-frați-pătați. 2. (Viola wittrockiana) panseluță, (reg.) barba-împăratului, gușa-găinii, trei-frați-pătați.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TĂMÂIOÁRĂ s. (BOT.) 1. (Viola jooi) (reg.) micșunea, toporași (pl.), viorea. 2. (Viola hirta) (reg.) toporaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TĂMÂIOÁRĂ s. v. spanac-porcesc, tămâiță, tătăișă, toporaș, violetă, viorea, zmeoaie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TREI-FRÁȚI s. (BOT.; Viola saxatilis) (reg.) micșunele-gălbioare (pl.).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TREI-FRÁȚI s. v. trifoiște, unghia-păsării.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TREI-FRAȚI-PĂTÁȚI s. v. pansea, panseluță, unghia-păsării.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TREI-FRAȚI-PĂTÁȚI s. (BOT.) 1. (Viola hortensis) (reg.) barba-împăratului. 2. (Viola tricolor) (reș.) micșunea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÚNGHIE s. 1. (ANAT,) copită. (~ calului.) 2. (MED.) unghie incarnată = onixis. 3. (BOT.) unghia-păsării (Viola declinata) = (reg.) micșunele-de-munte (pl.), panseluțe-de-munte (pl.), trei-frați, trei-frați-pătați.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÚNGHIE s. v. gheară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VIOLÁ vb. 1. a batjocori, a necinsti, a silui, (Transilv.) a căzni, (înv.) a rușina, a sili, a spurca, (fig.) a pângări. (A ~ o femeie.) 2. a forța, a sparge, a strica, (înv.) a silnici. (A ~ încuietoarea ușii.) 3. v. profana. 4. v. contraveni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VIOLĂ-DE-NOÁPTE s. v. nopticoasă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VIOLĂ-DE-PRIMĂVÁRĂ s. v. nopticoasă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VIOREÁ s. (BOT.) 1. (Viola odorata) toporaș, violetă, (rar) violă, (reg.) călțunaș, cârligel, cocoșel, garoafă, găurea, micsandră, micșunea, nemțoaică, tămâioară, vioară, floare-domnească, flori-mărunte (pl.), flori-mărunțele (pl.), zambilă-de-câmp. 2. (Viola alpina) toporaș, viorică, (reg.) micșunea-de-munte. 3. (Viola hirta) (reg.) micșunea, tămâioară, toporași (pl.). 4. viorele sălbatice (Viola canina) = (reg.) colțunii-popii (pl.). 5. viorea-galbenă (Cheirantus cheiri) = micsandră, micșunea, (reg.) foaltine (pl.), șiboi, levcoaie-galbenă, vioară-galbenă. 6. (Scilla bifolia) (rar) scila (art.), (reg.) mereoară, zambilă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VIOREÁ s. v. rujă, tămâioară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
panseá s. f., art. panseáua, g.-d. art. pansélei; pl. panséle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
tămâioáră s. f., g.-d. art. tămâioárei; pl. tămâioáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
trei-fráți (bot.) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
trei-fráți-pătáți (bot.) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
únghie s. f. (sil. -ghi-e), art. únghia (sil. -ghi-a), g.-d. art. únghiei; pl. únghii, art. únghiile (sil. -ghi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
violá vb. (sil. vi-o-), ind. prez. 1 sg. violéz, 3 sg. și pl. violeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
viólă-de-noápte (bot.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
vioreá/viorícă s. f. (sil. vi-o-), art. vioreáua/ vioríca, g.-d. art. viorélei; pl. vioréle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)