Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
VIOLÉT, -Ă, violeți, -te, adj., s. n., s. f. 1. Adj. De culoarea viorelei. 2. S. n. Culoare violetă (1), ultima din spectrul solar (după indigo); culoarea viorelei. 3. S. f. (Bot.) Toporaș. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. violet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VIOLÉT, -Ă adj. De culoarea violetei, a micșunelei; vioriu, mov; liliachiu. // s.n. A șaptea culoare a spectrului solar. [Pron. vi-o-, pl. -eți, -ete. / < fr. violet].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VIOLÉT, -Ă I. adj., s. n. (de) culoarea violetei (II); vioriu, mov; liliachiu. II. s. f. violă2. (< fr. violet, /II/ violette)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VIOLÉT adj., s. liliachiu, mov, vioriu, (livr.) lila (invar.), (rar) stânjeniu. (De culoare ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
violét adj. m. (sil. vi-o-), pl. violéți; f. sg. violétă, pl. violéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
violét s. n. (sil. vi-o-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VIOLÉT1 n. Una din culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată la marginea lui. /<fr. violet
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VIOLÉT2 ~tă (~ți, ~te) Care este de culoarea viorelelor; liliachiu-închis; stânjeniu. /<fr. violet
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VIOLÉTĂ ~e f. v. VIOREA. /<fr. viollette
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VIOLÉTĂ s.f. (Bot.) Viorea, toporaș, micșunea; violă2. [Pron. vi-o-. pl. -te. / < fr. violette]
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VIOLÉTĂ s. v. viorea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
violétă s. f., pl. violéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)