VÍPERĂ, vipere, s. f. 1. Șarpe mic, foarte veninos, având pe cap o pată de culoare închisă în formă de V și pe spate o dungă lată, neagră, în zigzag; năpârcă (Vipera berus). ◊ Expr. Pui de viperă = om rău, femeie rea. ◊ Compus: Viperă-cu-corn = specie de viperă mai mare și mai veninoasă decât vipera comună, care are deasupra gurii un fel de corn format din solzi (Vipera ammodytes). 2. Fig. Persoană rea, perfidă. – Lat. vipera.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VÍPERĂ s. (ZOOL.; Vipera berus) năpârcă, (înv. și reg.) aspidă, (reg.) șarpe-ciont, șarpe-ciung, șarpe-scurt, șarpe-veninat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
víperă (-re), s. f. – Năpîrcă (Pelias berus, Vipera ammodytes). – Mr. (nvipirat „veninos”); istr. viperę. Lat. vῑpĕra (Pușcariu 1904; lipsește REW 9358), cf. sard. pivera, sp. vibora. Apare din sec. XVII; Tiktin se îndoiește că ar fi moștenit.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
víperă s. f., g.-d. art. víperei; pl. vípere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VÍPERĂ ~e f. 1) Șarpe veninos, cu capul triunghiular, pe care are un semn negru în formă de V; năpârcă. 2) fig. Persoană răutăcioasă și plină de venin. /<lat. vipera
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink