VIRIDÍN s. n. 1. (Min.) Andaluzit de culoare verde. 2. (Tipogr.) Colorant verde-gălbui. – Din fr. viridine, engl. viridin, germ. Viridin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VIRIDÍN s. n. 1. andaluzit verde. 2. (poligr.) colorant verde-gălbui. (< fr. viridine, engl. viridin, germ. Viridin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
viridín adj. m., pl. viridíni; f. sg. viridínă, pl. viridíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink