VIROÁGĂ, viroage, s. f. Vale mică, râpoasă, mocirloasă, formată de ploi și de inundații sau prin părăsirea albiei de către un râu; albia unui torent, cu malurile adânci și abrupte. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
viroágă s. f., g.-d. art. viroágei; pl. viroáge
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VIROÁGĂ ~ge f. rar Râpă mică, mocir-loasă, formată de apa ploilor, de inundații sau prin părăsirea albiei de către un râu. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink