VIRULÉNȚĂ, virulențe, s. f. Însușirea de a fi virulent; însușire a microbilor patogeni de a se înmulți în țesuturile vii ale organismului, rezistând la reacțiile de apărare ale acestuia; grad de intensitate infecțioasă a unei boli. – Din fr. virulence, lat. virulentia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VIRULÉNȚĂ s.f. Însușirea de a fi virulent; gradul de intensitate infecțioasă a unei boli. [Cf. fr. virulence, lat. virulentia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VIRULÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi virulent. ◊ gradul de intensitate infecțioasă a unei boli. (< fr. virulence, lat. virulentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VIRULÉNȚĂ s. vehemență.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
virulénță s. f., g.-d. art. virulénței; pl. virulénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VIRULÉNȚĂ ~e f. 1) Proprietate virulentă a unor organisme. 2) Capacitate a unui microb patogen de a se multiplica într-un organism viu și de a provoca manifestări morbide. /<fr. virulence
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink