Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: vistier (s.m.) (substantiv masculin) , vistier (s.n.) (substantiv neutru)   
VISTIÉR, vistieri, s. m. (În evul mediu, în țările românești) Titlu dat marelui dregător care avea în sarcina sa administrarea financiară a țării și a vistieriei statului; persoană care purta acest titlu; vistiernic. [Pr.: -ti-er] – Din lat. vestiarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VISTIÉR1, vistiere, s. n. (Înv.) Vistierie. – Lat. lit. vestiarius.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
VISTIÉR s. (IST.) vistiernic. (~ administra vistieria țării.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VISTIÉR s. v. (ist,) vistierie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vistiér (-re), s. n. – Tezaur, vistierie. – Var. vist(i)er(iu). Mr. avisteare. Lat. vestĭārĭum, prin intermediul mgr. βεστιάρις, cf. sl. vistiarija; este cuvînt introdus de administrația bizantină. – Der. vistier (var. vister(nic), vistiernic), s. m. (boier de rangul întîi, tezaurar, administrator general al vistieriei și al finanțelor statului; vistier al doilea, boiernaș de rang inferior; ajutorul marelui vistier; vistier al treilea, boier de rang inferior, inspector de finanțe; în mănăstiri, administrator, econom); vist(i)erie, s. f. (tezaur; finanțe); visternicel, s. m. (funcționar, slujbaș la finanțe); visternicie, s. f. (slujba vistiernicului, trezorerie).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
vistiér s. m. (sil. -ti-er), pl. vistiéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VISTIÉR ~i m. (în Moldova și Muntenia medievală) Dregător de mare rang, având în grija sa vistieria statului, încasarea și repartizarea birului. [Sil. -ti-er] /<lat. vestiarius
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)