VITAMÍNĂ, vitamine s. f. Nume dat unor compuși organici indispensabili vieții, care se găsesc în alimente sau se prepară sintetic, cu rol esențial în menținerea proceselor celulare vitale. – Din fr. vitamine, germ. Vitamin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VITAMÍNĂ s.f. Nume dat unor compuși organici complecși necesari organismului pentru activitatea sa vitală. [< fr. vitamine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VITAMÍNĂ s. f. denumire dată unor compuși organici complecși necesari organismului pentru activitatea sa vitală. (< fr. vitamine, germ. Vitamin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VITAMÍNĂ s. (BIOL., CHIM., FARM.) vitamina A = axeroftol, retinol; vitamina B1 = aneurină, orizanină, tiamină; vitamina B2 = lactoflavină, riboflavină; vitamina B6 = adermină, piridoxină; vitamina B12 = ciancobalamină, cobalamină; vitamina C = acid ascorbic; vitamina D2 = calciferol, ergocalciferol; vitamina E = tocoferol; vitamina H = biotină; vitamina H1 = acid paraaminobenzoic; vitamina K1 = fitochinonă; vitamina P = citrină; vitamina PP = nicotinamidă, acid nicotinic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vitamínă s. f., g.-d. art. vitamínei; pl. vitamíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VITAMÍNĂ ~e f. 1) Substanță organică necesară pentru menținerea proceselor celulare vitale. 2) Preparat care conține o astfel de substanță. [G.-D. vitaminei] /<fr. vitamine, germ. Vitamin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink