VITÉLUS s.n. Substanță de rezervă aflată în ouăle animalelor, din care se formează și se nutrește embrionul. ♦ Nume dat gălbenușului de ou sau numai bănuțului, care prin dezvoltare devine embrion. [Scris și vitellus. / < fr., lat. vitellus – gălbenuș de ou].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VIȚELÚȘ, vițeluși, s. m. Diminutiv al lui vițel. – Vițel + suf. -uș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
vițelúș s. m., pl. vițelúși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink