VIZÍR, viziri, s. m. Nume dat miniștrilor (sau înalților dregători) din țările musulmane. ◊ Mare-vizir = nume dat în Imperiul Otoman dregătorului care îndeplinea funcția de prim-sfetnic al sultanului. – Din tc. vezir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VIZÍR s. armaș, sici. (~ la arșic, în jocul de arșice.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vizír (-ri), s. m. – Ministru, în țările musulmane. – Var. înv. vezir. Mr., megl. vizir. Tc. vezir, din arab. wazîr (Șeineanu, II, 378; Lokotsch 2160; REW 9515a), cf. ngr. βεζίρης, alb., bg., sb., pol. vezir, sp. alguacil. – Der. viziri, vb. (a exercita funcția de vizir), înv.; vizirie, s. f. (slujba de vizir); vizirlic (var. viziriat), s. n. (slujba de vizir), din tc. vezirlik, var. din fr. viziriat; viziresc, adj. (de vizir).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
vizír s. m., pl. vizíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VIZÍR ~i m. înv. Demnitar în Imperiul Otoman și în alte țări musulmane. ◊ Mare ~ nume dat primului ministru în Imperiul Otoman. /<turc. vezir
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink