Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
VLĂSTÁR, vlăstare, s. n. 1. Lăstar. 2. Fig. Descendent, coborâtor al unei familii. [Pl. și: (m.) vlăstari] – Din ngr. vlastári.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VLĂSTÁR s. 1. v. lăstar. 2. v. copil. 3. v. urmaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vlăstár (-re), s. n. – Mlădiță, puiet. – Var. lăstar. Mr., megl. vlăstar. Mgr. βλαστάριον, prin intermediul bg. vlastara, vlastari, var. din bg., sb. lastar (Miklosich, Fremdw., 104; Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 88), cf. alb. vljastar, tc. lastaria.Der. (v)lăstăret, s. n. (crîng, lăstăriș); (v)lăstări, vb. (a da lăstari); vlăstăriș, s. n. (mulțime de lăstari).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
vlăstár s. n., pl. vlăstáre/vlăstári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VLĂSTÁR ~e m. 1) Ramură nouă, care răsare din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase; mlădiță; lăstar. 2) fig. Descendent al unei familii; urmaș. /<ngr. vlastári
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DUMINICA VLĂSTÁRILOR s. v. duminica floriilor, florii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)